Despre porc

[YoYo]

Despre porc - din relatarile unui roman stabilit in State :
De criză, de dor şi de fiţe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe
timpuri la mine la ţară .
Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare şi nici
prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuţit cuţitele pe gresia de la baie şi am procurat doi baloţi de paie, decor,
uitaţi de un vecin în faţa casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat
anunţ pe internet că doresc să achiziţionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în
150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele
şi, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulţi!
Eu cred că toţi nebunii au fugit din lume şi s-au ascuns pe internet!
Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă ştiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte
curioşi că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus
că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele şi m-au luat la rost că de ce.
Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care şi ultimele rămăşiţe de
simpatie, toleranţă şi înţelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut.Cum să omori un
animal şi să-l manînci, aşa, ca un barbar?
Eh, cînd am văzut eu că ăştia sunt gata să sune la peta, am început să le descriu în
amănunt operaţiunile specifice, insistînd pe secţionarea carotidei şi colectarea sîngelui într-un
lighean, de preferinţă cu smalţul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării
sîngeretelui şi mai ales a borîndăului.
N-am ştiut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu ştiu nici în româneşte, dar
le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă.
Cred că vreo trei, mai simţitori, aşa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se
strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust.
Apoi, zic, pîrlim şoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, şi tăiem urechile
animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puţină sare. Mai trimisei vreo doi la baie , dar i-am dat
înainte, fiind conştient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenţie nu o
să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl
despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, şi scoatem organele, pe care le fierbem
împreună cu capul, în vederea preparării caltaboşului. Ştiţi, bănuiesc le-am zis eu
degajat, că pentru caltaboş se foloseşte intestinul gros, spălat facultativ şi opărit în
apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, şi am mai
rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger şi de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un
coreean care nu pricepe engleză şi stă toată ziua cu căştile pe urechi, dar se
alătură oricărui grup şi dă din cap aprobator la orice discuţie.
Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnaţi, grătare şi sarmale, iar dacă
răposatul a fost gras, putem să frigem şi o oală de jumări, aşa, de poftă, care
să mai taie din tăria băuturii.
Eu zic că au scăpat ieftin totuşi, pentru că dacă m-aş fi apucat să le povestesc
cum se fac hot dogii şi parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital...